Toxina botulinică
Este o substanță produsă de o bacterie, Clostridium botulinum, fiind cea mai puternică neurotoxină cunoscută în prezent.
Modul de acțiune constă în blocarea transmiterii impulsurilor nervoase către anumite grupe musculare, provocând o asa-zisă “denervare chimică”. Astfel, mușchii afectați nu se mai pot contracta, rămânând relaxați.
Toxina botulinică acționează doar asupra componentei neurogene a spasticității, componenta biomecanică urmând a fi influențată doar prin programe de recuperare medicală.
Spasticitatea
reprezintă o creștere involuntară a tonusului muscular, la pacienții care au suferit leziuni ale neuronilor motori centrali. Spre deosebire de rigiditate, care este egal distribuită la nivelul mușchilor flexor și extensori, spasticitatea predomină la nivelul flexorilor pentru membrele superioare și la nivelul extensorilor pentru membrele inferioare. De cele mai multe ori, pacienții care suferă de spasticitate au și alte simptome: deficite motorii, reflexe osteotendinoase vii, reflexe patologice și în evoluția de lungă durată a bolii, atrofii musculare, durere, tulburari senzitive.
Principalul scop al tratamentului la pacienții care suferă de spasticitate este păstrarea lungimii normale a muschiului astfel încat segmentul respectiv să rămâna într-o pozitie firească.
Rezultatele încep să se vadă după 24/72 de ore de la administrare până la 14 zile, efectul persistând de la 3 la 6 luni. Pentru un tratament de lungă durată, cu efecte durabile, sunt necesare între 2 /3 injecții pe an.
Efectele secundare sunt rare și de scurtă durată. Cel mai adesea pot aparea mici vânătăi la locurile de injectare (aprox. 3% din pacienti) care dispar în cateva zile. Foarte rar pot apărea reacții alergice.